Un sfert de secol ai Comunităţii

zamfir4

Vineri, 18 decembrie 2015, la Uzdin, Comunitatea Românilor din Serbia a marcat 25 de ani de existenţă. Cu acest prilej, a concertat maestrul Gheorghe Zamfir, evenimentul fiind oferit de Ministerul Afacerilor Externe – Departamentul Politici pentru Relaţia cu Românii de Pretutindeni.
La acest eveniment important pentru organizaţia noastră, am fost onoraţi cu prezenţa Ministrului delegat pentru românii de pretutindeni, Dan Stoenescu, reprezentanţii diplomaţiei române din Serbia, reprezentanţii autorităţilor locale precum şi reprezentanţii românilor din Voievodina şi Timoc.
În cadrul componentei oficiale a vizitei, demnitarul român a avut întrevederi cu Suzana Paunovic, directoarea Cancelariei pentru drepturile omului şi a minorităţilor, cu Meho Omerovic, preşedintele Comisiei parlamentare pentru drepturile omului şi minorităţilor şi cu Jan Husarik, primarul localităţii Covăciţa.
zamfir2În cadrul discuţiilor, ministrul delegat a subliniat rolul comunităţii româneşti din Serbia ca punct de legătură înre cele două state. Cu această ocazie, oficialul român a reiterat susţinerea pe care România o acordă Serbiei în parcursul european al acesteia, transmite MAE în comunicatul de presă.
zamfir5Meho Omerovic, preşedintele Comisiei pentru drepturile omului şi a minorităţilor, a felicitat aniversarea a 25 de ani de la înfiinţarea Comunităţii Românilor din Serbia, care a subliniat că relaţiile de bună vecinătate dintre Serbia şi România poate reprezenta exemplu în regiune celorlalte ţări. Omerovic la fel a subliniat importanţa pentru Serbia a experienţei pe care o are România şi care poate fi transmisă în calitate de ţară membră a Uniunii Europene, şi că Serbia este conştientă importanţa părerii a ţărilor membre UE, în procesul de preaderare, este transmis într-un comunicat al Parlamentului Serbiei.
Ministrul delegat pentru relațiile cu românii de pretutindeni, Dan Stoenescu, a participat vineri, 18 decembrie, în Serbia, la evenimentul de marcare a 25 de ani de activitate a Comunității Românilor din Serbia.
Cu prilejul acestui moment aniversar, demnitarul român și-a exprimat recunoştinţa pentru activitatea depusă de Comunitatea Românilor din Serbia, ca importantă forţă organizatorică pentru apărarea drepturilor românilor în domenii de importanţă vitală pentru identitatea naţională: cultură, învăţământ, presă, viaţă spirituală.
De asemenea, ministrul delegat a reafirmat determinarea statului român de a colabora pe toate planurile cu statul sârb în demersurile sale pentru păstrarea şi dezvoltarea identității româneşti, precum și importanța sprijinirii proiectelor comunităţii româneşti care se subsumează acestui obiectiv.
zamfir6În acest cadru, demnitarul a subliniat necesitatea continuării eforturilor de îmbunătățire a educației în limba română, exprimând totala deschidere a autorităţilor române pentru promovarea limbii române, ca marcă identitară a tuturor românilor.
În marja evenimentului, oficialul român a discutat cu reprezentanții Comunităţii Românilor din Serbia, pe care i-a încurajat să contribuie la conservarea identităţii lingvistice, culturale şi spirituale a comunităţii româneşti din această regiune, transmite mae.ro
La aniversare a concertat maestrul Gheorghe Zamfir, care a încântat sala arhiplină a Casei de Cultură din Uzdin.
Seara a continuat cu un cocktail, unde Comitetul pentru Drepturile Omului din Negotin, Ariadnae Filum din Bor, şi Partidul Neamului Românesc din Bor au înmânat diplome de excelenţă conducerii CRS.
Maestrul naiului, Gheorghe Zamfir, urcând pe scenă, a prezentat taraful său format din tineri basarabeni. Gheorghe Zamfir, supranumit regele naiului, a prezentat cu cinste cultura românească de-a lungul reprezentaţiilor sale internaţionale, aducându-i faimă în toate colţurile lumii.
Evenimentul a fost un succes, iar cu sprijinul Departamentului Politici pentru Românii de Pretutindeni, Comunitatea Românilor din Serbia a marcat 25 de ani de existenţă, cum se cuvine.
Discursul preşedintelui CRS, Daniel Magdu, de la deschiderea evenimentului:

Doamnelor şi domnilor,

Ne aflăm astăzi la o aniversare. Probabil aşa gândiţi cei mai mulţti dintre dvs. Un sfert de veac. Puţin ar spune unii. Nici cât să treacă un om din inocenţa fecioriei spre abia întrezărita maturitate. Aşa pare la prima vedere, şi aşa ar fi în şirul vieţii oricărui om.
Dar când vorbim despre o mulţime de oameni, 25 e un număr imens, iar atunci când vorbim despre un popor, sau o parte de popor, aflat în voia sorţilor şi a destinului, 25 este deja foarte mult. Uneori mai mult decât poate duce.
Acum 25 de ani, prin iniţiativa unui grup de intelectuali entuziaşti, se năştea Comunitatea Românilor din Iugoslavia. Au fost atunci acolo în anul 1990, intelectuali, care dintre ei l-au hotărât deschizător de drum pe  stăpânitorul cuvintelor, Pavel Gătianţ.
Nu ştiim dacă, cei care au format nucleul celei dintâi Comunităţi Româneşti din Iugoslavia, au avut sau nu, conştiinţa greutăţii acestui cuvânt. Intelectuali de marcă, recunoscuţi atât în Iugoslavia şi în România, cu siguranţă că au înţeles riscul lucrului la care s-au înhamat.
Totuşi astăzi, am vrea să vă aducem în atenţie, înţelesul adânc al cuvântului Comunitate. Pentru că dincolo de tot şi de toate, la început a fost Cuvântul.
În înţelesul lui cel mai îndepărtat, cuvântul Comunitate are în el unul dintre verbele îmtemeietoare ale strămoşilor noştri romani, munio care înseamnă a construi, a fortifica, a întări, precedat de prefixul com care în latină înseamnă, împreună.
Deci Comunitate, este o fortificaţie, o întărire pe care o facem împreună, şi mai ales pentru un scop comun. Din aceeaşi familie de cuvinte, avem, şi pe mai subtilul comunicare. Adică vorbire împreună. Adică vorbire comună, în căutarea unui sens comun. Şi mai mult decât atât, românii, când iau sfânta împărtăşanie, din mâinile preotului, şi cred cu adevărat că se împărtăşesc din trupul şi sângele mântuitorului…. Ce fac? Se CUMINECĂ. Adică COMUNICĂ.
Privind înapoi fără mânie, nu ne putem stăpâni întrebarea, NOI, cât am comunicat? Cât am reuşit să vorbim? (Nu mult, ci împreună) Şi cât am reuşit să construim în apărarea noastră? Pentru că, de cuminecat numai Dumnezeu poate şti cât, şi mai ales cui am făcut-o.
Dacă ne-am cuminecat, celui DREPT, povara nu mai este pe umerii noştrii. Dar dacă am comunicat cu cel strâmb, atunci, cuminecarea nu se mai poate face decât prin jertfa mărturisirii şi a iertării.
Avem iertare, dar ea trebuie asumată, şi mai ales cerută.
Căci bucuria cuminecării, în Comunitate, şterge toate urmele trădării. Nici urmele cuielor, nici cununa de spini, nu rezistă iertării şi dragostei.
Dragostea şi iertarea au fost mereu punctul 0, de la care a pornit, renaşterea acestei comunităţi. Când nimeni nu mai aştepta, când nimeni nu mai spera, când groparii sperau că şi-au făcut treaba, prin jertfa dragostei, şi împlinirea iertării, asemeni păsări măiastre, din propria cenuşă, Comunitatea a renăscut.
Comunitatea Românilor din Iugoslavia, Comunitatea Românilor din Serbia, poate, în viitor, Comunitatea Românilor. De unde? De când? Şi, pănă când? Priviţi în ochii copilulului de lângă dvs. Şi spuneţi-i, te înţeleg. Te înţeleg, pentru că te iubesc. Şi te iubesc, pentru că tu eşti eu. În rest, totul e tăcere.

zamfir7

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*