Asimilări de populaţie în localităţile Banatului sârbesc. Cazul minoritarilor români (sec. XIX-XX) (III)

La Panciova, un alt mare centru urban al Banatului sârbesc, întâlnim la fel o numeroasă populaţie românească încă din secolul al XVIII-lea, care, asemănător celei din Vârşeţ în secolele XVIII-XIX, a fost expusă unei asimilări puternice. Chiar nici înfiinţarea parohiei ortodoxe române la 1899 nu a putut măcar încetini acest proces. După cum afirma corespondentul Tribunei din Arad, în urma înfiinţării parohiei şi a problemelor existente în relaţiile între intelectualitatea locală, „numărul românilor, dintre care majoritatea e deja sârbizată, încă e destul de mare, (…) în urma mai multor crize, de cari în ultimii ani parochia noastră a fost părtaşă, simţul naţional al românilor de aici, încă nesârbizaţi, a început din nou a degenera”, pentru că „ani de zile pe nici un teren nu s-a făcut nimic, nu s-a dat vreun semn de viaţă, fie aceasta oricât de palidă…”. Inexistenţa şcolii în limba maternă şi procentajul mic de români raportat la numărul total de locuitori, la care se adaugă dezbinarea şi pasivitatea intelectualităţii locale, a făcut ca asimilarea românilor să fie mult mai puternică decât la Vârşeţ. Numărul relativ constant, chiar şi în creştere, a românilor din Panciova, se datorează stabilirii de noi familii de la sate, la care, aproape fără excepţii, generaţia a doua este deja sârbizată.
În sfârşit, vom aminti şi cazul românilor din Biserica Albă (azi Bela Crkva), desigur cel mai specific, prin faptul că procentual, în acest oraş trăia cel mai mare număr de români (din toate mediile urbane ale Banatului sârbesc), cu cea mai bine cristalizată identitate naţională şi cu o burghezie care şi-a început ferm lupta pentru obţinerea drepturilor naţionale încă la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea. Pătura intelectuală numeroasă şi foarte activă pe plan naţional, înfiinţarea Corului vocal român la 1870 (cu un repertoriu şi de o calitate de invidiat), procentul relativ mare de români care trăia în acest oraş, reprezentau indice care mergeau desigur în favoarea continuităţii unei populaţii româneşti cu o stare materială bună şi cu o identitate naţională bine formată. Rezultatul este însă unul cu totul neaşteptat: românii din Biserica Albă s-au sârbizat în întregime. Cauza principală ar fi practica de încheiere a căsătoriilor mixte, la care se adaugă plecarea unui număr însemnat de orăşeni români în patria mamă, în urma împărţirii Banatului din 1919 şi, în fine, decăderea economică a Bisericii Albe care începe brusc în urma trasării noilor frontiere, oraşul devenind un „apendice” al Banatului sârbesc şi al statului iugoslav.
Procesul de asimilare a populaţiei româneşti din localităţile Banatului sârbesc devine şi mai accentuat după Primul Război Mondial, în condiţiile în care această parte a Banatului este încadrată în Regatul S.C.S., limba sârbă devenind acum limbă de stat. Una din cauze ar fi şi criza prezentă în învăţământul în limba română din Banatul sârbesc, ca urmare a plecării învăţătorilor de pe sate în România. Angajarea învăţătorilor contractuali din România în urma semnării Convenţiei şcolare iugoslavo-române referitoare la învăţământul minoritar în Banat (1933) a îmbunătăţit situaţia în acest domeniu, însă în unele localităţi mixte (Doloave, Maramorac, Deliblata etc.) procesul de asimilare a luat un nou avânt. În urma Celui de-al Doilea Război Mondial, noile autorităţi comuniste din Iugoslavia au încercat, pornind de la parola „frăţie şi unitate”, să sprijine toate formele de manifestare identitară a minorităţilor naţionale, inclusiv a românilor din Banat (lăsându-i la o parte, după cum este cunoscut, pe cei din Serbia de nord-est). Scopul principal a fost propagarea ideologiei comuniste şi includerea minorităţilor neslave în noul sistem social-economic şi de stat, ceea ce avea ca obiectiv consolidarea regimului lui Iosip Broz Tito. Intervenţia statului, prin intermediul politicii sale culturale, în viaţa cultural-şcolară a românilor din Banat, la prima vedere trebuia să ducă la ameliorarea procesului de asimilare a românilor, însă aceasta totuşi nu s-a întâmplat, din contră – căsătoriile mixte devenind acum din ce în ce mai numeroase, iar creşterea standardului de viaţă, în special începând cu anii şaizeci, a contribuit la apariţia unei noi identităţi, a celei iugoslave (în acest caz, cea a românilor iugoslavi), propagată la fiecare pas – în şcoli, în mijloacele de comunincare în masă, în viaţa cotidiană. Destrămarea Iugoslaviei la începutul anilor nouăzeci a provocat o criză identitară la numeroşi cetăţeni ex-iugoslavi care s-a manifestat printr-o oarecare dezorientare a minoritarilor români, care a încurajat reînvierea identităţii româneşti la foarte mulţi dintre aceştia. Acest proces a fost provocat şi de schimbările pozitive din România în urma Revoluţiei din Decembrie 1989, pe care majoritatea românilor din Banatul sârbesc încep din nou să o vadă ca pe „patria-mamă”. Dar, toate acestea nu pot opri asimilarea care este în toi în foarte multe localităţi cu populaţie românească, cauza principală fiind în continuare căsătoriile mixte, şi, după părerea noastră, cunoaşterea insuficientă a limbii române literare, care îi face pe vorbitorii de grai bănăţean să prefere folosirea limbii sârbe, în special în comunicarea în scris, dar tot mai mult şi în cea orală de fiecare zi.
În concluzie, considerăm că procesul de asimilare a populaţiei româneşti din Banatul sârbesc, ca unul dintre cei trei factori principali care duc la micşorarea continuă a numărului acestora, este un fenomen ireversibil care, în ciuda existenţei şcolilor în limba română la toate nivelurile, a apartenenţei confesionale a enoriaşilor bănăţeni la Patriarhia Română, a activităţilor publicistice şi culturale deosebit de bogate, în situaţia în care continuă să se desfăşoare în acest ritm, va duce într-un viitor destul de apropiat la dispariţia românilor din numeroase localităţi ale Banatului sârbesc.

Mircea Măran
Publicat în: Istorie şi tradiţie în spaţiul românesc (Sultana Avram – coordonator), vol. 10, Sibiu, Astra Muzeum, Techno Media, p. 229-243

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*