Asimilări de populaţie în localităţile Banatului sârbesc. Cazul minoritarilor români (sec. XIX-XX) (I)

Procesul de asimilare a populaţiei româneşti din Banatul sârbesc (Provincia Autonomă Voivodina, Republica Serbia) reprezintă unul dintre factorii principali ai micşorării considerabile a numărului etnicilor români din Serbia. Acest proces a început încă înainte cu câteva secole, perioadă în care din punct de vedere confesional românii bănăţeni se găseau sub administraţia mitropoliei sârbeşti de la Karlovci, pentru ca în ultimul timp acest fenomen să devină deosebit de puternic, fiind încurajat de natalitatea scăzută şi de emigrările acestei populaţii în ţările occidentale. Asimilarea este cea mai intensă în localităţile mixte, în care românii trăiesc împreună cu sârbii.
Procesul de asimilare a unei populaţii găsite de-a lungul timpului în poziţie de minoritate etnică sau naţională reprezintă un fenomen des întâlnit în realitatea europeană a secolelor rămase în urma noastră, dar şi în cea a zilelor pe care le trăim acum, la început de secol XXI. În acest studiu ne-am propus să prezentăm unele dintre cauzele, cursul de desfăşurare şi rezultatele procesului de asimilare a populaţiei româneşti din Banatul sârbesc, parte componentă a Provinciei Autonome Voivodina din cadrul Republicii Serbia, proces care durează de mai multe secole şi care este încă în curs de desfăşurare. Este cunoscut faptul că românii reprezintă unul din popoarele băştinaşe ale Banatului multietnic şi multiconfesional, care însă datorită împrejurărilor istorice a fost expus unei asimilări puternice ca urmare a situaţiei confesionale, culturale, social-economice şi politice prezente în intervalul secolelor XVIII-XX. Populaţia românească din localităţile Banatului sârbesc, găsite în extrema vestică a arealului etnic românesc, a trăit din timpuri străvechi într-un mediu eterogen, în care convieţuiau cu coreligionarii sârbi şi cu alte popoare, neavând pe acest spaţiu o majoritate numerică care să îi asigure supravieţuirea etnică şi naţională în situaţia în care, până la 1865, erau ca enoriaşi încadraţi în mitropolia sârbească de la Karlovci şi găsindu-se în acelaşi timp în poziţia de minoritari naţionali în cadrul Monarhiei Habsburgice (respectiv a Austro-Ungariei), iar din 1918 şi în cadrul statului iugoslav (respectiv cel sârbesc, în timpurile cele mai noi). În ciuda faptului că în perioada de aproape trei secole (de la Pacea de la Požarevac din 1718 şi până azi), o parte însemnată a acestui corp etnic românesc s-a sârbizat, trebuie subliniat faptul că identitatea românească în această parte a Banatului istoric totuşi a supravieţuit, cu toate că această populaţie de etnie românească nu a fost niciodata încadrată în statul român.
Asimilarea este una dintre cele trei cauze principale care a dus de-a lungul timpului la micşorarea considerabilă a numărului românilor de pe teritoriul Banatului sârbesc, celălalte două fiind natalitatea scăzută şi emigrările în ţările occidentale. Scăderea natalităţii a devenit un fenomen caracteristic pentru populaţia românească încă din primul deceniu al secolului al XX-lea, prezent însă şi la alte etnii din zonă dar, se pare, cel mai potenţat chiar la români. Procesul de scădere a natalităţii este strâns legat de fenomenul aşa-numitelor căsătorii timpurii, apărut încă la începutul secolului al XX-lea, dar care a luat avânt în special în perioada interbelică şi continuând chiar şi în prima perioadă a stăpânirii regimului comunist în Iugoslavia, până prin anii şaptezeci ai secolului lăsat în urmă. De ce amintim aceasta? Pentru că natalitatea scăzută şi căsătoriile timpurii au slăbit din punct de vedere demografic populaţia românească din zonă, deschizând astfel noi drumuri asimilării, în special în localităţile mixte. Iată cum este prezentat acest fenomen de către Andrei Zăria, autorul unei lucrări monografice despre Alibunar, o comunitate românească foarte puternică din Banatul sârbesc (textul elaborat la jumătatea secolului al XX-lea se găseşte încă în manuscris)

[quote style=”2″ author=”Andrei Zăria”]Tinerimea de amândouă sexele în privinţa morală poate servi de model, dar o greşeală mare este aceea, că părinţii îşi însoară şi mărită copiii de la 14-15 ani, şi aceasta numai din dorul şi lăcomia după averi. Până la anul 1900 absolut nu vedeai tineri însuraţi sau fete măritate sub 19 ani. Începând de la anul 1910 se auzea ici-colo că unii dintre părinţi îşi însoară copilul ori fata îşi mărită. Acestă raritate era până după primul război mondial, de la anii 1920- 1930 se vede tot mai des însurământul şi măritatul de timpuriu. De la anul 1930 şi până la sfârşitul războiului al II-lea cazurile de însurământ şi măritat în vreme a ajuns cam la 50%. După al II război şi până astăzi se poate spune cu drept cuvânt că nu sunt nici 10% dintre aceea care îşi lasă copiii ori fetele nemăritate până la 18 ani, şi aceasta spre ruşinea noastră, mai ales a românilor, care nu vedem cu ochii noştri proprii că pierim cu desăvârşire şi putem zice drept cuvânt că noi românii tot aşa făcând în decurs de 100 de ani, nu o să mai fim pe aceste plaiuri […] şi pe lângă aceasta mai este încă un rău, adecă sistemul de un copil, cel mult doi şi aceasta iarăşi de frica de sărăcie aşa ca să nu se împartă averea, şi e mirare că nu s-au luat şi nici nu se iau măsuri ca odată să se pună capăt pentru totdeauna la aceasta, aşa strict zis de aici încolo nu se mai poate face. Încrucişări nu se fac în Albiunar aproape de fel, aşa că într-un secol dacă s-a încuscrit vreo 15-20 familii adecă români cu sârbi, iar cu alte naţionalităţi absolut nici un procent.[/quote]

Astfel scria Andrei Zăria pe la 1955, situaţia în această localitate, dar şi mai larg, schimbându-se în următoarele decenii în sensul dispariţiei căsătoriilor timpurii, însă deprinderea familiilor româneşti de a avea câte un copil, cel mult doi, va rămâne prezentă până azi, pe când fenomenul căsătoriilor mixte a luat avânt şi în localităţile cu populaţie românească cu o conştiinţă naţională foarte puternică, chiar ca urmare a faptului că odată cu emanciparea culturală a ţăranului bănăţean tinerii se cuplează singuri, fără intervenţia părinţilor. Toate acestea accelerează şi mai mult procesul de scădere a numărului de români în localităţile Banatului sârbesc.

Se va continua în: Asimilări de populaţie în localităţile Banatului sârbesc. Cazul minoritarilor români (sec. XIX-XX) (II)

Mircea Măran
Publicat în: Istorie şi tradiţie în spaţiul românesc (Sultana Avram – coordonator), vol. 10, Sibiu, Astra Muzeum, Techno Media, p. 229-243

[textblock style=”3″]English summary

The Assimilation of the Population in the Villages and Towns of the Serbian Banat.
The Case of the Romanian Minority (19th–20th century)

The Assimilation process of the Romanian population from the Serbian Banat (The Autonomous province of Vojvodina, The Republic of Serbia) is one of the main factors for the significant decrease in the number of Romanian ethnics in Serbia. This process began a few centuries ago, a period during which, from the religious point of view, the Banat Romanians were under the administration of the Serbian Metropolitan Church from Karlovci (Karlovitz). Lately, this phenomenon has become particularly strong, being facilitated by the low birth rate and emigration of the population to the Western countries. The assimilation is most intense in mixed villages and towns, where Romanians live together with Serbs.
Regarding the circumstances in which the assimilation of Romanians in Serbian Banat has taken place, we separate some specific periods of the assimilation: 1718–1865 (from the passing of Banat under the Habsburg rule until the establishment of the Romanian Orthodox Metropolitan based in Sibiu), 1865–1918 (from the separation of the Church until the dissolution of the Dual Monarchy) 1918–1945 (from the incorporation of the western part of Banat into the Yugoslav state until the Communists took power in Yugoslavia) from 1945 to 2000 (from the proclamation of the Federal People’s Republic of Yugoslavia until the fall of Slobodan Milošević), 2000– (the period of the reforms in a democratic spirit and the beginning of the process of admission to the EU).

[/textblock]

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*